Palatul este considerat un monument arhitectural al regiunii Odesa. Inițial, conacul a aparținut șefului cancelariei, domnului Suvorov. În timp, palatul a trecut la conducătorul secției secrete, comandantul colonel Ivan Kuris, iar apoi la fiul său. Iraklii Ivanovici a renovat și extins semnificativ castelul. În incinta conacului, el a poruncit construirea unei mori de vânt, a unor case pentru oameni și a unei herghelii, clădirea căreia poate fi văzută și astăzi. După Iraklii Ivanovici, palatul a trecut la fiul său, colecționarul Ivan Irakliiovici. Anii domniei sale sunt considerați cei mai buni din istoria satului și a palatului familial.
Palatul a fost construit în două etape. La începutul secolului al XVIII-lea s-a ridicat partea estică, arhitectul fiind necunoscut. Localnicii spuneau că subcolonelul ar fi invitat un meșter din îndepărtata Franță. Probabil, primul castel avea finisaje delicate și porticuri cu coloane, care nu s-au păstrat după restaurare. În anii 1790, sub conducerea arhitectului local M. Tolvinski, a început construirea părții vestice, cu ferestre orientate către iaz. Meșterii au adăugat un al treilea etaj, au apărut turnuri suplimentare, balcoane îngrijite și un turn rotund de inspirație islamică.
În arhitectură se remarcă stilul neo-mauritan. Castelul a fost construit din piatră de scoici. Clădirea avea elemente vii de gotic și semăna cu un palat medieval. Arhitectura palatului se caracterizează prin forme rotunde și conice, pe acoperiș fiind amplasate instrumente meteorologice pentru măsurarea direcției vântului. La capătul palatului se află intrări arcuite, încadrate cu chenare. Castelul are terase de diferite dimensiuni, cu proeminență semicirculară. De o parte și de alta a teraselor se află scări rotunde, simetrice. Treptele duc către un parc englezesc, pe partea vestică a conacului. Ferestrele palatului au formă dreptunghiulară, cu tranziție rotunjită. Pereții sunt în relief, decorați cu creneluri în formă de trifoi. Din intrarea centrală se poate ajunge într-o sală mare de ceremonii. Aceasta este specială, deoarece planul său nu prevede ferestre. Sala este luminată de sus, iar interiorul este completat de semicolone pătrate și de picturi decorative delicate.